Toata discutia din jurul exploatarii aurului de la Rosia Montana este reductibila la doua intrebari. Suntem tampiti? Acceptam pasiv sa fim luati de tampiti?

Dau deoparte bla-bla-ului ecologist, cat si proiectia coborarii raiului financiar asupra Romaniei, sub mirul corporatistilor, in legatura cu inceperea scoaterii aurului din pamant. Nu ca nu-s interesante, nu ca nu ar devoala jocurile teleghidate obscur ale personajelor prinse in hora si mentalitatea de supusenie ce bantuie degraba capetele mioritice cand vin in contact cu ceva strain.

Aleg simplificarea ca sa evidentiez esentialul din noianul de fum parazitar. Si ce ramane? Certitudinea ca acolo exista aur si problema daca merita sau nu extras.

Variantele de exploatare sustinute de politicieni, cu nesimtire de Traian Basescu si, dandu-si cu stangul in dreptul, de catre Victor Ponta denota o logica aiuritoare. Daca nu o interferenta acuta cu zona penalului. Cum sa marsezi cu o redeventa meschina, cand zacamantul este al Romaniei, si sa accepti sa te procopsesti apoi, peste ani, cu o gestionarea unei complicate probleme ecologice? Pentru ce, pentru o redeventa sub 10%? De ce nu, de exemplu, 80% statul roman, restul investitorul? De ce nu se infiinteaza o firma cu 100% capital de stat? Daca afacerea cu datele avansate de politicieni este curata, inseamna ca ei sunt fara doar si poate tampiti. Daca nu, ca acestia ne considera pe noi tampiti daca o inghitim.

Eu nu sunt tampit. Tu esti?