Proprietarii de teren care au dat în arendă suprafeţele agricole plătesc la stat impozit pe cantitatea de grâu pe care o primesc de la arendaşi, evaluată la un preţ aproape dublu faţă de preţul pieţei. Cum s-a ajuns la această inepţie prin care statul percepe impozit pe un venit nereal şi ce este de făcut pentru ca ţăranii să plătească un impozit echitabil aflaţi în continuare din GdS.

În Constituţie se prevede că un impozit trebuie să fie echitabil pentru cel care îl plăteşte. O modificare de anul trecut a Codului Fiscal creează inechitate în rândul agricultorilor care au suprafeţe de teren date în arendă, din cauză că oamenii plătesc un impozit de 16% aplicat de stat asupra unui venit care nu are nici o legătură cu realitatea din piaţă. Concret, ţăranii care primesc venituri în natură de la fermele cărora le-au arendat terenul sunt obligaţi de stat să plătească impozit la un venit prezumtiv, calculat la 0,98 lei pe kilogramul de grâu, când în realitate grâul se vinde pe piaţă la ora actuală, din recolta acestui an, cu preţuri cuprinse între 0,50 - 0,58 lei pe kilogram. Dar iată cum s-a ajuns ca ţăranii să plătească o valoare mai mare a impozitului pe grâul obţinut de la fermierii mari cărora le-au arendat terenuri, venituri încadrate de Fisc la categoria „venituri din cedarea folosinţei bunurilor“. Potrivit Codului Fiscal, consiliile judeţene dau hotărâri prin care aprobă preţurile medii ale produselor agricole specifice fiecărui judeţ, dar acele preţuri medii sunt furnizate de direcţiile agricole judeţene, care fac propria cercetare de piaţă şi stabilesc preţurile. Hotărârea dată de CJ-uri este baza de calcul a impozitului pentru Finanţele judeţene, acestea calculând impozitul pe venitul din arendă în funcţie de venitul pe care l-ar realiza arendatorii, pe baza preţurilor medii ale produselor agricole stabilite de ceilalţi „actori“ în acest lanţ, r