Un salariu de 2.500 euro, peste cât câştigă, cu tot cu "atenţii", un medic bun. Atât a oferit la sfârşitul anului trecut o companie străină care căuta în Oradea sudori. N-a găsit, pentru că în ultimii ani, în loc ca sistemul de învăţământ să producă meseriaşi, i-a amăgit pe tineri că pot fi cu toţii economişti, specialişti în "comunicare" şi în "relaţii internaţionale", avocaţi, doctori, profesori...

Păcăleala, însă, nu mai ţine. Cum foamea e cel mai bun bucătar, tot mai mulţi adolescenţi devin pragmatici, optând pentru o profesie care, deşi poate nu le aduce un prestigiu social înalt, le asigură pâinea de pe masă. Adeseori, una foarte bună.

Renaşterea industriei

După două decenii în care industria din Oradea a fost distrusă, iar economia locală a fost ţinută în viaţă de micile firme de confecţii şi de încălţăminte care lucrau în sistem lohn, în 2009 Primăria lua o decizie căreia, în pliză criză, puţini îi dădeau şanse de reuşită: crearea unui parc industrial atractiv pentru companiile din sectoare de vârf, capabile să ţină pasul cu tehnologia, dispuse să creeze şi să păstreze cât mai multe locuri de muncă. "Mulţi au fost sceptici, dar proiectul s-a dovedit corect, sănătos şi fezabil", spune Delia Ungur (foto), directorul general al Eurobusiness, societatea municipalităţii care administrează Parcul Industrial din Şoseaua Borşului.

Progresul e uriaş, iar cifrele elocvente. Întins pe 121 de hectare, parcul e "populat" deja pe 94 de hectare, de companii din Coreea de Sud, SUA şi Canada - Shinheung (furnizor Samsung), Emerson, Faist Mecatronic, Plexus - plus altele din Italia şi Spania. "Oradea era cel mai puţin industrializat oraş din zonă. Existau doar dezvoltatori imobiliari, centre comerciale şi firme de logistică şi transport, care nu puteau asigura, doar ele, dezvoltarea oraşului. Era nevoie de producţie ca de aer", explică Delia Ungur. Rez