Romanii sunt buni, principala lor calitate este omenia. Suntem primii crestini din Europa si apartinem civilizatiei europene, parca asta ne spuneam unul altuia cand ne tineau la usa de intrare in UE.
Posibil sa fie asa. O lipsa avem, totusi: nu ne recunoastem greselile. Daca suntem obligati de evidenta sa acceptam vreo vina, cand si cand, o impartim, neaparat cu altii: n-am avut incotro, nu se putea altfel, ne-au obligat, asa au fost vremurile etc.
Maresalul Antonescu a fost un criminal de razboi. Si daca era judecat la Nurenberg, tot acelasi era verdictul. A omorat si evreii pentru care a lacrimat Traian Basescu si tiganii pe ai caror ”rege” il dorea tratat preferential de un mare chirurg, a omorat si romani. A omorat oameni, in afara regulilor razboiului si a legilor in vigoare, la acea data. Pentru ca nici macar legile din timpul dictaturii lui Ion Antonescu nu permiteau uciderea civililor, ca represalii, fara judecata. (Ce te faci ca, intr-o emisiune de televiziune, acelasi presedinte s-a folosit de Maresal, in disputa sa cu Regele? Dar asta e alta discutie.)
Nu mi se pare greu de inteles de ce a fost ”ascuns” Visinescu atata amar de vreme. Daca marele public cerea judecarea sa, ar fi fost imediat transata problema. Din pacate, oamenii obisnuiti nu prea au vrut sa-si faca mustrari de constiinta. De ce sa acceptam ca printre noi traiesc criminali, tortionari, ca nu suntem atat de blanzi si de crestini cum ne vedem in oglinda?
Procesul Maresalului a fost organizat de alti criminali. Ce sa invete societatea? Ca daca pierzi, vin adversarii si te elimina? Romanii stiau deja regula asta. Procesul criminalilor din comunism nici macar n-a existat. A fost un simulacru, o mascarada electorala, care i-a multumit doar pe votantii pentru care s-a jucat spectacolul din Parlament.
Nu m-ar mira ca peste ani, daca interesele propagandei ”o cere”, s
