Realizatoarea TV Marina Constantinescu s-a născut, poate nu întâmplător, chiar în ziua în care avea loc premiera naţională a operei enesciene Oedipe: 22 septembrie 1966.
Este eseist, cunoscut pentru cronicile de teatru din „România Literară“ şi pentru emisiunea „Nocturne“, de la TVR, dar şi meloman atent, curios, deţinător al unei colecţii impresionante de discuri şi de CD-uri. În casa răcoroasă, umbrită de viţă-de-vie, din apropierea Parcului Carol, Marina ne-a primit într-o rochie albă, lungă; ţinea în mână o agendă mică, în care şi-a notat de-a lungul timpului impresii de la Festivalul „Enescu“. Una dintre ele este legată de Daniel Barenboim, pe care l-a cunoscut înaintea unui concert. Erau la Hotelul Hilton, iar dirijorul îşi bea tacticos cafeaua şi mânca o prăjitură – ca într-un ritual –, privind prin geam la grupurile de oameni care se grăbeau spre Sala Palatului. Când i s-a atras atenţia asupra acestui lucru – povesteşte Marina, zâmbind –, Barenboim a răspuns liniştit: „Nu-i nimic, nu încep fără mine“.
Adina Scorţescu: Când aţi început să mergeţi la Festivalul „Enescu“?
Marina Constantinescu: Am fost la o ediţie în 1981, o ediţie la care au cântat Dan Grigore, Radu Lupu şi Ion Voicu. Acela a fost un moment al meu de suflet, pentru că puteam să-i ascult, în acelaşi interval scurt, şi pe Radu Lupu, şi pe Dan Grigore.
Am frecventat acest festival şi acum, după atâtea ediţii, am nostalgia lui. Cred că, în ’91, am simţit că este o ediţie în care se doreşte recuperarea anilor strălucitori care au fost în ediţiile din anii ’61, ’64, până la începutul anilor ’70.
Andrei Pleşu, ca Ministru al Culturii, a deschis toate uşile şi toate ferestrele ca să circule ideile mari. Am simţit că se fac eforturi ca să se recupereze ceva din strălucirea acestui eveniment pe care Yehudi Menuhin îl începea în România în 1958,