În cea de-a II-a zi a Festivalului Internaţional „George Enescu”, Ateneul a fost rezervat, începând cu ora 17, Atelierului de muzică contemporană „Archeus“.
Articol realizat de Ecaterina Stan
Ansamblul modular „Archaeus“ există în peisajul interpretativ al muzicii noi de circa trei decenii, prin harul muzicianului Liviu Dănceanu.
Concertul a fost asamblat ca un puzzle, ale cărui zece elemente au fost lucrările scrise de George Balint, Ştefan Niculescu, Dan Buciu, Horia Şurianu, Javier Darias, Aurel Stroe şi între acestea, cu ostinaţie, aproape mereu, cele scrise de germanul Michael Denhoff, scurte, provocatoare. Concertul a fost aşadar gândit/regizat ca un întreg, de a cărui „soartă“ s-a îngrijit Liviu Dănceanu, un întreg de circa 90 de minute.
Pe scenă, alături de muzicianul-ctitor, violonistul Marius Lăcraru, violoncelista Anca Vartolomei, clarinetistul Ion Nedelciu, oboistul Dorin Gliga, fagotistul Şerban Novac, pianista Rodica Dănceanu, percuţionistul Sorin Rotaru, mai toţi veterani ai formaţiei.
În sală, lume puţină, circa treizeci de persoane: câţiva compozitori, câţiva studenţi ai U.N.M.B. Public „civil“ îmi pare că nici nu a fost. Păcat, căci ceea ce am auzit a fost tălmăcit la un nivel mai mult decât remarcabil! Desigur, cei care alcătuiesc marea masă a melomanilor au alt „azimut“ sonor, dar parcă nu se cuvine să „ai absenţă” la un astfel de concert, mai ales dacă faci parte din breasla destul de numeroasă a muzicienilor, compozitori sau interpreţi, implicaţi în acest teritoriu!
Atmosfera regăsită pe aproape tot parcursul este, cu mici excepţii, gravă, dramatică, apăsătoare. Finalul, opusul maestrului Aurel Stroe, este cel care schimbă starea sonoră.
Iată acum „jurnalul de bord“ al celor petrecute cu Archeus.
George Balint a provocat şi a îndemnat
