În acest moment, după trei zile de proteste ȋn care politicienii, presa şi protestatarii au fost ȋmpinşi ȋn lumina reflectoarelor de proiectul ilegal Roşia Montană, lucrurile par destul de clare. Ziua de duminică, 1 septembrie 2013, a marcat cât se poate de limpede momentul ȋn care lumea a dat cărţile pe faţă, şi declinul ȋn care a intrat de ceva vreme aproape toată presa şi clasa noastră politică a devenit vizibil pentru oricine are acces la internet şi mai e interesat de ce se întâmplă.
Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că, atunci când câteva mii de protestatari ies ȋn Cluj, câteva mii ȋn Bucureşti, câteva mii ȋn numeroase alte oraşe din ţară, iar tu ca televiziune de ştiri transmiţi ştiri despre mama Elodiei (România TV) sau fetiţa Ebei, atunci nu te mai numeşti televiziune de ştiri ci altcumva. Nu mai faci presă, faci lobby de cea mai joasă speţă. Nu mai transmiţi informaţii, ci dezinformezi prin omisiune. Când aproape toate televiziunile – poate cu vreo două excepţii – ignoră cu bună ştiinţă cel mai important eveniment al momentului, CNA-ul nu reacţionează, iar informaţiile circulă aproape ȋn exclusivitate pe reţele de socializare, te ȋntrebi imediat dacă mai există fie şi cea mai mică şansă să trăieşti ȋntr-o democraţie, ȋntr-o societate deschisă, cât de cât liberă. Lipsa de reacție a presei este motiv de ieșit ȋn stradă indiferent dacă eşti un adept, sau un adversar al proiectului, sau ȋncă nici nu te-ai hotărât ȋn legătură cu exploatarea pe bază de cianuri din Roşia Montană.
Una peste alta avem de o parte a baricadei RMGC-ul, aproape toată presa şi clasa politică, iar de cealaltă parte vedem peste 15.000 de protestatari din ţară şi din străinătate. Majoritatea ziarelor fac jocul RMGC-ului, unele dintre ele (de ex. Evenimentul Zilei) prezentau sondaje cel puţin ȋndoielnice (Sociopol) chiar ȋn ziua protestelor, alte site-uri (HotNews) trân
