Răsfoind zilele trecute ziarul, la mica publicitate, mi-a atras atenţia un anunţ de angajare inedit. Cineva căuta o persoană care să aibă grijă nu de o bătrână neputincioasă sau de un copil mic, ci de... un câine de companie. Anunţul suna cam aşa: ”Caut persoană care să plimbe de câteva ori pe săptămână/1, 2 ori pe zi un câine de companie, contra cost”. Anunţul nu a apărut decât vreo două zile, semn că au fost destui interesaţi de aşa un job ”canin”. Curioşi, am sunat ca să aflăm detalii, deşi proprietarul găsise pe cineva care să îi plimbe câinele. Ne-a răspuns o voce feminină discretă, care ne-a spus că era vorba despre un câine ciobănesc. Preţul, 5 lei ora. Ne întrebăm cum arată şi ce condiţii trebuie să îndeplinească oare însoţitorul unui câine. În această situaţie, expresia ”Nu te-aş lăsa nici să îmi plimbi câinele”, îşi pierde semnificaţia.
Răsfoind zilele trecute ziarul, la mica publicitate, mi-a atras atenţia un anunţ de angajare inedit. Cineva căuta o persoană care să aibă grijă nu de o bătrână neputincioasă sau de un copil mic, ci de... un câine de companie. Anunţul suna cam aşa: ”Caut persoană care să plimbe de câteva ori pe săptămână/1, 2 ori pe zi un câine de companie, contra cost”. Anunţul nu a apărut decât vreo două zile, semn că au fost destui interesaţi de aşa un job ”canin”. Curioşi, am sunat ca să aflăm detalii, deşi proprietarul găsise pe cineva care să îi plimbe câinele. Ne-a răspuns o voce feminină discretă, care ne-a spus că era vorba despre un câine ciobănesc. Preţul, 5 lei ora. Ne întrebăm cum arată şi ce condiţii trebuie să îndeplinească oare însoţitorul unui câine. În această situaţie, expresia ”Nu te-aş lăsa nici să îmi plimbi câinele”, îşi pierde semnificaţia.
