Artist UNESCO pentru pace, doctor honoris causa al Universităţii de Stat din Moscova şi Ofiţer al Legiunii de Onoare în Franţa, Vladimir Spivakov susţine la Bucureşti un concert la pupitrul uneia dintre cele mai bune orchestre ruse, Filarmonica Naţională.Dirijorul Vladimir Spivakov, artist de naţionalitate rusă, consideră că o lucrare muzicală reprezintă expresia sonoră a interiorului.
Articol realizat de: Maria Monica Bojin
Maria Monica Bojin: Deschideţi programul cu Suita I pentru orchestră de George Enescu. Este prima dumneavoastră întâlnire cu muzica sa?
Vladimir Spivakov:Nu, am mai interpretat lucrările sale ca violonist, i-am studiat sonatele şi îmi place în mod special cea de-a treia. Pe lângă aceasta, ne amintim de vizita lui Enescu în Rusia ca de un eveniment: muzicianul a devenit după aceea o legendă pentru noi – nimeni nu poate şi să cânte la vioară şi la pian, şi să dirijeze, şi să compună – reuniunea unor astfel de aptitudini se întâlneşte foarte rar.
Veţi colabora în Bucureşti cu un foarte tânăr violonist, Serghei Dogadin. Aţi mai lucrat cu el, ce fel de muzician este?
Îl cunosc, într-adevăr, foarte bine. Pot să vă spun că una dintre realizările sale recente este obţinerea Marelui premiu la concursul Yankelevich care se desfăşoară în oraşul Omsk din Siberia. Este vorba despre un concurs foarte special, pentru că artistului distins cu acest mare premiu i se oferă o vioară italiană care rămâne a lui, permanent, nu pentru doi sau trei ani cum se întâmplă de obicei – la Concursul Regina Elisabeta de la Bruxelles, de exemplu. Sigur, vioara nu este un Stradivarius, dar este un instrument foarte bun.
Veţi dirija la Sala Mare a Palatului şi Simfonia I de Rahmaninov. Vă puteţi închipui un motiv pentru care compozitorul Serghei Taneev a spus despre ea că este lipsită
