Acum puțini ani, pe cînd se afla în opoziție, actualul premier vitupera împotriva proiectului minier Roșia Montană și ne explica vehement că el nu este Băsescu și nu vrea să-și umple buzunarele prin otrăvirea țării cu cianuri și alte gaze de șist.

text preluat de pe blogul autorului

Între timp, e la putere și nu mai ascultă de sfaturile ecologistei Daciana, ci numai de ispitele lui Mamona și ordinele căpitanului de vapor de la Cotroceni. Cine se obosește să afle vreun dezacord major între președinte și premier, dincolo de hîrjoneala din media, se ostenește degeaba. În chestiunile majore, cum ar fi propria chiverniseală și a neamurilor lor pînă la a șaptea spiță, cei doi lideri ai neamului se află într-un acord perfect. Cei care numesc actualul guvern cu numele de Băsescu-Ponta au dreptate deplină. Cîrlanul pesedist nu s-a dovedit capabil să depășească ștacheta fixată de antecesorii săi, cei șase Boc și una bucată Ungureanu. E tot o trompetă băsistă, doar că una mai tăcută în ce privește relațiile lor reale și, prin asta, chiar mai periculoasă decît cele dinainte. Filosofia guvernării premierului nu iese din tipicul băștinaș – mai bine să plece de la putere cu buzunarele pline decît cu mîinile curate. În acest context, liderul liberal face cumva figură separată. Nu l-am auzit lăudînd proiectele de otrăvire a țării și de distrugere a ceea ce a mai rămas din patrimoniul natural și construit. Dar nu l-am auzit nici combătîndu-le. Și-o fi imaginînd că va cîștiga de pe tușă, dar se înșeală adînc. Acesta nu este comportament de bărbat de stat, ci mai degrabă de damă de companie. Nu mai spun că unii lideri liberali își freacă deja degetele în așteptarea tainului…

Troglodiții din noua și confortabila majoritate, dirijați din sforicele de jupînul de la Cotroceni și duși de dîrlogi de arendașul Ponta, se pregătesc să vîndă ce mai avem corporațiilor miniere c