Marţi seara, într-o conferinţă de presă ţinută la Cotroceni, Traian Băsescu a cerut Guvernului, de fapt, premierului Victor Ponta, adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă prin care cîinii de pe străzi să poată fi eutanasiaţi dacă, după o perioadă de timp, stabilită de Ordonanţă, n-au fost adoptaţi.

Declaraţia preşedintelui s-a vrut o reacţie a celei mai înalte Autorităţi a statului la întîmplarea (posibilă doar în jungla Amazonului, altfel spus, într-un spaţiu rupt de minima civilizaţie), prin care în plină metropolă europeană, zisă şi Bucureşti, un copil de 4 ani a murit sfîşiat de cîinii cărora doamnele şi domnişoarele de Onoare le spun comunitari, iar clienţii bodegăi La Buza de Sus, maidanezi.

Nu ştim dacă Traian Băsescu a cerut premierului Victor Ponta o decizie promptă şi fermă din sincera îngrijorare faţă de paradoxul că în România lui 2013 oamenii sînt mîncaţi de cîini, fără a-i căina nimeni, în timp ce cîinii, dacă sînt cumva ucişi, sînt bociţi pe toate televiziunile de ştiri.

Nu ştim dacă în eventualitatea că ar fi fost premier Traian Băsescu s-ar fi grăbit să dea o asemenea Ordonanţă de Urgenţă, conştient că, după trecerea emoţiei colective pricinuite de moartea cumplită a unui copil, opinia publică moldo-valahă se va răsuci, prelucrată minuţios de ONG-urile cucoanelor şi cuconiţelor din Bucureşti, spre duiosia faţă de "bietele şi nevinovatele rînjitoare cu coadă“.

Ştim însă, pînă la primirea răspunsurilor la cele două întrebări, că în războiul angajat împotriva lui Victor Ponta (atenţie, împotriva lui Victor Ponta, nu împotriva USL), politicianul Traian Băsescu nu putea găsi o lovitură mai a dracului decît cererea de adoptare a unei Ordonanţe de Urgenţă.

Dacă Victor Ponta se grăbea s-o adopte îi săreau în cap, zgîriindu-l electoral cu gheruţele lor date cu ojă, iubitoarele şi iubitorii de animale.

@