- Cultural - nr. 172 / 4 Septembrie, 2013 Cu mult timp in urma, un rege s-a hotarat sa stabileasca o zi speciala din an pentru a-si cinsti si onora cei mai talentati si priceputi dintre supusii sai. Cand ziua mult asteptata sosi, o mare multime de oameni umplea curtea palatului regal. Patru finalisti au fost adusi in fata si, dintre acestia, regele trebuia sa aleaga castigatorul. Prima persoana prezentata a fost cea a unui filantrop bogat. Se spunea ca acest om merita sa fie onorat nu numai pentru ajutoarele umanitare pe care le facea an de an, dar si pentru ca daduse saracilor o mare parte din averea sa. A doua persoana era un medic foarte renumit. Regelui i-a fost sugerat faptul ca medicul ar fi meritat aceasta onoare, deoarece zi si noapte isi folosea toata stiinta lui pentru ca sa dea tamaduire si sanatate celor bolnavi. A treia persoana era un judecator distins. Si de aceasta data, regelui i se spuse ca judecatorul merita aceasta onoare, deoarece era recunoscut pentru intelepciunea sa, pentru dreptatea si pentru deciziile corecte pe care le lua. Cu siguranta, nu exista un alt judecator mai cinstit si mai corect, in timpul acela, ca acest om. A patra persoana era o batrana. Fiecare din cei prezenti au fost extrem de surprinsi s-o gaseasca printre finalisti, deoarece manierele ei erau foarte simple, ca si rochia ei, de altfel. Era greu de imaginat ca cineva ca ea putea sa fie printre cele mai onorate persoane din imparatie. Ce sanse ar fi putut sa aiba, in comparatie cu ceilalti trei, care aveau atat de multe reusite in viata lor? Cu toate acestea, puteai simti ceva deosebit legat de aceasta femeie: privirea plina de dragoste, incredere si blandete. Prezenta ei nu numai ca a starnit curiozitatea regelui, dar l-a si pus pe ganduri. Cine era aceasta femeie? Raspunsul nu a ezitat sa apara, din partea unuia dintre slujitorii sai, care-i spuse: "Vezi tu, marite rege,