Aflat sub presiune publica pentru ca nu a dat macar un comunicat de presa in 3 zile trecute de la uciderea unui copil de maidanezi, primarul Sorin Oprescu a anuntat printre lacrimi - sincere, fara indoiala - ca va organiza un referendum. Referendum la care bucurestenii sa voteze daca vor eutanasierea. Solutia propusa de primarul - chirurg - actor este de un populism perfect si inutil, si muta raspunderea in curtea altcuiva. Iata de ce.
Referendumul local este consultativ. Primarul Oprescu stie, a recunoscut-o in fata presei. Atunci de ce referendum? Explica tot Oprescu: "ca sa pun presiune pe parlamentari, care nu pot ignora votul oamenilor".
Vom avea deci la final de septembrie - inceput de octombrie un referendum in care majoritatea va vota in favoarea eutanasierii. Ceea ce inseamna ca, luind in calcul toate formalitatile, vom avea cel putin o luna si jumatate - doua luni pierdute, fara nici o actiune concreta.
Dar ce vor face parlamentarii cind pe masa lor va ajunge rezultatul (sa presupunem covirsitor in favoarea eutanasierii) al acestui referendum? Ei bine, nimic. Explicatia e simpla: precedenta lege care permitea primariilor sa eutanasieze ciinii a fost declarat neconstitutionala dupa ce parlamentari USL, alaturi de reprezentanti ai ONG-urilor, au facut o sesizare de neconstitutionalitate.
Asadar, daca Parlamentul (supus presiunii bucurestenilor) emite o noua lege cu prevederi similare, aceasta va putea fi contestata imediat la Curtea Constitutionala (e nevoie de 50 de deputati sau 25 de senatori), si soarta ei va fi aceeasi. Tot acest parcurs legislativ inseamna luni intregi in care situatia din Bucuresti ramine neschimbata.
Toata tevatura referendumului inseamna pierdere de timp pentru bucuresteni si incercarea de disipare a tensiunii sociale acumulate in ultimele trei zile. Tensiunea risca sa se sparga
