Actiunea Gabriel Resources, Ltd. (GBU.TO) este extrem de volatila. Doar pentru exemplificare, in urma cu cateva zile a cazut intr-o zi cu 18%, pentru a urca in ziua urmatoare cu 5%.

Investitorii in Rosia Montana sunt investitori sofisticati care stiu ca au de a face cu un “tun” de tip African chiar daca localizat in Europa.

De asemenea mai stiu si care sunt slabiciunile proiectului, al traseului prin care au dobandit pozitia actuala de negociere etc.

Prin urmare daca ar crede in “povestea” Premierului Ponta cu procesul si sansele pe care le au nu ar fi atat de stresati si ar genera o asemenea volatilitate si evaluare a actiunii.

Sa explicitez.

Compania aceasta este ca o cutie postala fara sa aiba alt sens decat exploatarea de la Rosia Montana ( aici este o discutie mai ampla pentru ca eu nu cred nici aceasta ipoteza cu determinarea de a duce la bun sfarsit proiectul si de aici nevoia de alt tip de garantii si negociere si implicare a Statului Roman).

Prin urmare ori primeste aprobarea ori nu.

Daca primeste aprobarea este un tun fara discutie. Costurile legate de riscuri raman cu statul roman iar partea leului este luata de cutia postala ( vezi termenii hotaririi de guvern).

Daca nu primeste aprobarea, daca investitorii ar crede “povestea” Premierului Ponta, firma casuta postala va castiga in instanta.

Dupa cum vedem in cele doua situatii oricum castiga “nu ştiu câte miliarde” ( aici am citat din Premierul Ponta).

Daca asa stau lucrurile volatilitatea si evaluarea nu se justifica pentru ca in ambele scenarii tot “nu ştiu câte miliarde” raman pe masa investitorilor, ipostaza care ar trebui sa se regaseasca intr-o volatilitate mult redusa si o evaluare superioara.

Prin urmare s-ar putea ca “povestea” Premierului Ponta sa nu fie crezuta nici de investitorii in Rosia Montana!

Este ciudat ca la toate negocier