Aflat în timpul transmisiei în direct a ceremoniei religioase de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika (foto), am fost întrebat cui aparţine această personalitate excepţională: a fost ortodox, greco-catolic sau catolic? Răspunsul firesc pe care l-am dat a fost: Fericitul Vladimir Ghika îi aparţine lui Hristos.

Dar moderatoarea la emisiunea căreia participam era îndreptăţită să-mi pună întrebarea. Prinţul Vladimir Ghika se născuse ortodox, se convertise la catolicism – „pentru a deveni un mai bun ortodox”, dupa cum declarase cândva – şi ajunsese să slujească în ambele confesiuni: atât cea greco-catolică, cât şi în cea catolică, în cea mai grea perioadă a dictaturii comuniste…

Ceremonia de beatificare, plină de sens, de bucurii şi de emoţii a avut loc în pavilionul central al Centrului Expoziţional Romexpo. În acelaşi loc în care odinioară au fost aduşi minerii pentru a li se mulţumi pentru dezastrul lăsat prin Bucureşti în iunie 1990. Unii au fost nemulţumiţi că au participat, la loc de cinste, în faţă, tocmai Ion Iliescu, tocmai Adrian Năstase. Eu cred că, fiind prima slujbă religioasă creştină de acest fel din acel loc, a fost un bun prilej de exorcizare, de purificare. Şi, fără îndoială, că artizanii principali ai mineriadelor trebuiau să fie prezenţi. Cine ştie, poate bunul Vladimir Ghika le va mai deschide inimile şi mintea…

Pe de altă parte, am fost martorul unor mici înţepături între reprezentanţi ai celor trei confesiuni creştine în aceste zile – mă refer la catolici, greco-catolici şi ortodocşi. În general, a fost o atmosferă de bucurie spirituală, aşa cum era de aşteptat, însă activiştii nu se potolesc nicicând. Fie pe Facebook, pe blog-uri, pe site-uri, în direct, pe televiziuni, activiştii creştini au încercat să folosească prilejul beatificării unuia dintre cei mai frumoşi oameni pe care i-a avut acest popor – prinţul Ghika fi