Unii suţin că s-au văzut pentru prima oară la o răscruce de drumuri…Alţii că prima întâlnire faţă în faţă ar fi avut loc la hotelul Continental, de după după un concert al lui George Enescu…
Depresii, comportament ciudat, o tentativă de sinucidere, o mutilare cu acid a feţei şi multe altele. Toate le avea la activ o femeie ieşită din comun, care avea să îl “marcheze” pe viaţă pe remarcabilul muzician George Enescu.
Sinucideri şi nebunie
Prinţesa Maria Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu, alias Prinţesa Maruca. S-a născut în comuna Bereşti-Tazlău, la 17 iulie 1879, într-o familie care, pe lângă moştenirea boierească, prezenta şi o “moştenire” mai puţin onorantă respectiv sinucideri şi nebunie. Nu puţini au fost aceia care au numit această familie ca fiind blestemată. Eufrosina, bunica Marucăi pe linie paternă, a murit nebună, tatăl Marucăi, “om cu două facultăţi la Paris, după cum consemnează biografii, se sinucide la vârsta de 45 de ani, fratele ei îşi va pune şi el capăt zilelor, iar sora ei Nellie va muri cu minţile zdruncinate.
Cu cineva
Cartea de memorii a Mariei Cantacuzino-Enescu – “Umbre şi lumini” (Editura Aristarc) şi nu numai, evidenţiază portretul unei femei cu totul altfel pentru acele vremuri. La vârsta de 18 ani devine doamna Mihai Cantacuzino: în afara faptului că îl va avea socru pe Grigore Cantacuzino (supranumit Nababul), va primi titlul de „Prinţesă”. După numai câţiva ani însă Mişu Cantacuzino va fi prins de Maruca cu…cineva. Mai precis, chiar cu sora prinţesei, „Cenuşăreasa” Nellie…Maruca se gândea la divorţului, dar avea o “problemă”. Nu putea face acest lucru dintr-un motiv foarte clar: şi-ar fi pierdut statutul de prinţesă! Ce era de făcut? Inventiva prinţesă are o idee. În mintea ei apare figura interesantului tânăr pe care îl cunoscuse într-o seară de 1 martie pe când avea 20 de ani şi care era îndrăgostit de
