Între 8 şi 13 septembrie, facem la Centrul Naţional al Dansului (dar nu toate producţiile se vor juca la noi, unele se vor desfăşura acolo unde au fost produse) un showcase – o prezentare de spectacole de dans, teatru independent şi multimedia – adresat unor programatori şi critici străini care vor să ştie mai multe despre scena mai puţin mainstream din România. N-are un titlu – informal i-am putea spune „Bucharest Meetings“. Din raţiuni exclusiv financiare, anul acesta vor fi doar producţii din Bucureşti, ale unor artişti cu formaţii şi experienţe diferite, unele foarte proaspete, altele cu ceva „vechime“, nu doar un stop-cadru al ultimelor 12 luni: Realia lui Farid Fairuz, Dance a Playful Body şi Despre tandreţe ale Andreei Novac, Zic Zac – cu care debutează în dans Andrea Gavriliu, Familia Offline a lui Radu Apostol şi a Mihaelei Michailov, ForTheWin a lui Bogdan Georgescu, spectacole de Gianina Cărbunariu, Peca Ştefan şi Andreea Vălean – nu sînt lucruri pe care le vezi de obicei laolaltă în programul vreunui festival internaţional din România, dar au mari şanse de a împărţi acelaşi afiş al unui eveniment din străinătate. Arta contemporană românească are o nevoie vitală de oglinda internaţională, iar de asta nu se prea ocupă nimeni, din păcate.

De aceea, nu facem, de fapt, încă un festival independent în Bucureşti, încercăm să deschidem porţile – un fel de go global or die. De ce se ocupă un Centru al Dansului şi de teatrul nou, şi de performance-ul multimedia? În primul rînd, distincţiile de gen nu sînt chiar atît de funcţionale, avem preocupări şi practici comune, „împărţim“ artişti, spaţii şi spectatori.

Căci invitaţilor străini le facem cunoştinţă nu doar cu scena independentă, ci şi cu publicul nostru. Pe care-l aşteptăm la spectacolele din showcase.

Vava Ştefănescu e coregrafă şi dansatoare. Este director artistic al Centrului Naţional