Micile ateliere din centrul oraşului funcţionează în ultimii ani la cota de avarie, dar proprietarii sunt optimişti şi cred că tot timpul oamenii vor avea nevoie de un pantofar, un croitor sau un ceasornicar bun.

Mall-urile şi magazinele second hand sunt de ani buni concurenţa de moarte a micilor ateliere de reparaţii încălţăminte, croitoriilor şi ceasornicăriilor şi în ciuda ofertelor tentante ale acestora, unii oameni se încăpăţânează să mai treacă pe la pantofar pentru o mică reparaţie, pe la croitor pentru un strâmtat de rochie sau de blugi şi pe la ceasornicar pentru o baterie nouă sau o reparaţie. Hainele făcute la croitor sunt istorie, iar pantofarii nu au mai auzit de încălţăminte făcută la comandă de pe vremea când lucrau la Cooperativă. Chiar dacă recunosc că nu le merge prea bine afacerea, micii meseriaşi refuză să îşi închidă atelierul şi merg mai departe în războiul “nemilos” cu marile centre comerciale şi second hand-uri. Au rezistat de-a lungul anilor şi spun că ţin atelierul deschis pentru că aceasta le e meseria şi nu ştiu să facă altceva. Când vine vorba de profit, toţi spun că se află pe linia de plutire. Micii meseriaşi din Cluj-Napoca sunt siguri că meseria lor va merge mai departe atâta timp cât vor reuşi să o transmită din tată în fiu. Hainele făcute la croitor, o poveste demult uitată

Lorinczi Mihai Carol este unul dintre puţinii croitori, din „vechea gardă” care mai rezistă pe piaţă, în ciuda concurenţei acerbe a mall-urilor, magazinelor chinezeşti şi second-hand-urilor. Şi-a început activitatea în 1967 când a fost ucenic la Cooperativă, iar de atunci nu a mai vrut să facă altceva. De şase ani are un mic atelier, la etaj, în zona ultracentrală a oraşului cu ajutorul căruia îşi câştigă existenţa. Dacă înainte de Revoluţie, 90% din munca lui Lorinczi Mihai era reprezentată din haine făcute la comandă şi 10% reparaţii, acum procentul s