De 6 ani repetam aceeasi polemica perpetuand un dialog al surzilor pe tema restrictiilor pe piata muncii europene aplicate romanilor si bulgarilor. Stim ca a existat o perioada de tranzitie obligatorie de 2 ani, dupa care fiecare stat putea sa prelungeasca perioada cu trei, apoi cu inca 2 ani in care sa aplice restrictii. Unele state (9 la numar la care s-a alaturat si Spania in 2011) au considerat ca este benefic sa se foloseasca de toti cei 7 ani, dar la 1 ianuarie 2014 vor fi puse in situatia de a nu mai avea ce amanari sa impuna. Din punctul meu de vedere este o situatie oarecum contraproductiva pentru toti cei implicati si mai ales pentru oameni. S-a dovedit prin intermediul studiilor stiintifice ca restrictiile impuse pe piata muncii au produs efecte negative. Au incurajat munca la negru, astfel ca muncitorii romani nu au avut aceleasi drepturi ca si ceilalti lucratori europeni, fiind in multe cazuri exploatati. Au favorizat extinderea fenomenului fraudarii sistemului de protectie sociala si a evaziunii fiscale. Angajatorii nu au mai platit taxe si impozite si acest lucru a afectat considerabil economia statului gazda. De asemenea s-a ajuns la scaderea salariilor in urma valului de incadrare ilegala a fortei de munca, devenita astfel extrem de ieftina. Pe de alta parte, PIB-ul mai multor tari a crescut datorita valorii fortei de munca calificata a romanilor, care, onest vorbind, printr-o politica duala este in acelasi timp si vanata de tarile occidentale. In mod clar restrictiile sunt cele care au declansat situatiile si deficientele pe care liderii europeni le reclama. Daca restrictiile ar fi fost inlocuite de politici sanatoase privind forta de munca, o astfel de situatie ar fi fost evitata. Romanul si bulgarul – Tapi ispasitori in batalii electorale Cum populismul, eurosceptismul si nationalismul cresc in Europa, asa cum ne asteptam, tema i