În luna mai, Amazon anunţa că vînzările de carte în format digital au depăşit, pentru prima dată, vînzările de carte tipărită. E clar, cel puţin pentru situaţia din SUA, că piaţa a suferit transformări importante. Acesta e doar vîrful, e doar succesul cel mai vizibil al unor strategii comerciale puse în aplicare deja de un deceniu. Şi în Franţa, guvernanţii au înţeles de mult potenţialul digitalizării şi mizele comerciale, dar şi politice ale dematerializării producţiei culturale. Şi s-au făcut eforturi mari pentru ca produsele culturale franceze să poată intra, cu şanse egale, în competiţia din mediul digital. SUA sînt deja cu (cel puţin) un pas înainte, însă nici Franţa nu se lasă mai prejos. O lege foarte controversată vizează digitalizarea integrală a cărţilor nedisponibile, publicate în secolul al XX-lea. E vorba, de fapt, de o modificare a Codului de proprietate intelectuală pentru a permite digitalizarea, de către Biblioteca Naţională a Franţei, a tuturor cărţilor publicate în secolul trecut care nu au mai fost reeditate şi nici nu se mai găsesc în librării. Reeditarea în format digital se face, conform noii legi, fără consultarea prealabilă a autorului sau a editurii. BNF va putea revinde drepturile pentru cartea digitalizată prin intermediul unei societăţi colective de gestiune a drepturilor de autor, în a cărei sarcină cade şi plata eventuală a deţinătorului de drepturi. O listă provizorie, cu 60.000 de titluri, a fost deja publicată, dar se estimează că în cîţiva ani se va ajunge la o jumătate de milion de cărţi. Sună complicat, dar nu este. Dincolo de jargonul juridic e vorba, de fapt, de locul autorului în societate.
DE ACELASI AUTOR Excepţia rămîne excepţie Artă europeană made in China Roy Lichtenstein la Paris Vechi maeştri la Detroit Legea se bazează pe două principii considerate de susţinătorii ei corecte şi echitabile: de vreme ce cărţil
