Am ajuns să ne mănînce cîinii în Bucureşti şi nimeni nu se simte vinovat de asta. Oprescu plînge la tekevizor, primarii de sector se dau dispăruţi, iar directorii care zic că se ocupă de soarta cîinilor fără stăpîn pretind că ei n-au nici o vină fiindcă un copil de patru ani a fost sfîşiat de cîini. E prea de tot! Cînd în Bucureşti se fură bani cu roaba pentru sterilizarea cîinilor, ni se spune că nu sînt fonduri destule pentru asta. Oprescu susţine că sînt aduşi noaptea cîini vagabonzi cu maşinile şi eliberaţi în oraş. Dar n-a aflat cine-i aduce. Poliţia comunitară, despre care nu se ştie precis cu ce se ocupă, habar n-are. Oprescu a anunţat că vrea să facă referendum pentru a afla dacă bucureştenii vor să fie eutanasiaţi cîinii fără stăpîn. Dar de cinci ani, de cînd e primar, de ce nu s-a terminat sterilizarea lor? Pentru asta n-avea nevoie de lege specială. La fel cum n-ar fi avut nevoie nici Videanu, nici Băsescu. Oprescu se jeluieşte că nu sînt destui hingheri să adune cîinii de pe străzi. Şi ce-l împiedica să-i angajeze? În Parlament există o lege care tot aşteaptă să fie votată. A trebuit să moară un copil ca să-şi aducă aleşii aminte de ea. De fapt, să mai moară un copil. Iar Oprescu, în loc să-şi recunoască nepăsarea, la fel ca şi primarii de sector, vorbeşte de accidente tragice şi spune că va face referendum, să afle ce vor bucureştenii. Pentru sterilizare era nevoie de referendum? Pentru a aduna de pe străzi cîinii sălbăticiţi era nevoie de referendum? Brusc Oprescu îi invită pe primarii de sector să găsească soluţii de urgenţă şi se plînge că pînă acum l-a împiedicat presiunea ong-urilor să ia măsuri şi că nu-l lăsa legea să acţioneze. Parchetul General s-a autosesizat după ce un copil a fost sfîşiat de cîini. Dar nu se putea autosesiza nici unul dintre multele parchete din ţara asta, să caute urma banilor furaţi de ani de zile sub pretextul