Oricare pescar are în subconştient lupta cu un monstru. Uneori, pescuind chiar la specii de peşte mic, imaginaţia alunecă uşor către un dril furibund cu un peşte imens. Acel monstru ancestral care ne bântuie visele noastre pescăreşti şi care ne face să sperăm la fiecare şedinţă de pescuit la o întâlnire reală cu marea creatură. Sezonul mustăcioşilor
Toamna începe uşor, uşor să îşi ia rolul în serios, noaptea creşte şi temperaturile scad de la o zi la alta. Peştii răpitori au în această perioadă un apetit mult mai ridicat, profitând de abundenţa hranei, înfulecă cât pot de mult pentru zilele grele ce vor veni odată cu sezonul rece.
Somnul, fiind o specie care iarna se hrăneşte rar, încearcă să îşi facă un strat de grăsime în această perioadă. Peşte oportunist care preferă ca hrană în special peştii mai mici, dar şi diferiţi amfibieni, larve, păsări sau chiar şoareci.
Pescarul sportiv îşi adaptează tehnica şi momeala în funcţie de anumiţi factori din zona respectivă. Pe o apă tulbure şi crescută, buchetul de râme sau lipitori sunt cea mai viabilă soluţie. Dacă pescuim la suprafaţă sau pe o apă cu curent slab, peştişorul viu este momeala indicată. La un substrat nisipos, eu v-aş indica coropişniţa, iar când apa este mai rece, rezultate bune dau acele larve numite „carii” pe care le găsiţi în trunchiuri de copaci uscaţi. Momeli
Din desele mele ieşiri la somn pe apele judeţului Gorj, am putut sa îmi fac o idee despre momeala preferată de somn pe anumite zone în această perioadă. Pe Jiu putem vorbi de somn numai în aval de barajul Târgu-Jiu (Piaţa Mare), din păcate în amonte a cam dispărut. Am observat că în zonele unde substratul este pietros (Târgu-Jiu-Plopşoru şi Turceni-Filiaşi), eu am avut cele mai bune rezultate la buchet de lipitori sau râme groase. Iar pe zonele unde substratul este nisipos, între Plopşoru-Turceni şi aval de Filiaşi, până l