Primarul General al Capitalei a lăcrimat pentru copilașul de 4 ani ucis de un câine. După trei zile de la tragedie, confruntat cu un val de indignare publică, Sorin Oprescu a catadicsit să vină la serviciu și să facă o conferință de presă.
A lăcrimat și ne-a spus că a fost la un control medical și d-aia nu a putut ajunge mai devreme. Unde ai fost, domn Primar? La un spital din Insulele Maldive? O minciună penibilă, pentru că de oriunde din lumea asta ajungi acasă în 24 de ore. Dacă te interesează, bineînțeles!
Dar interesul lui Sorin Oprescu față de problemele Bucureștiului este direct proporțional cu numărul de zile necesar pentru a ne da câteva explicații. Tot pentru sensibilizare, Sorin Oprescu ne-a spus: ”Nu-mi dau demisia. Credeţi că vina îi aparţine lui Oprescu. Dacă pot să aduc copilul ăla înapoi, plec în cinci secunde. Dacă asta îl va aduce înapoi, îmi dau demisia”.
O altă manevră penibilă! Cu atât mai mult cu cât Sorin Oprescu știe foarte bine că demisia este un act de onoare, nu un catalizator al resurecției, deci ne-a transmis clar că nu are de gând să-și asume nici o responsabilitate. În același registru emoțional, Sorin Oprescu ne-a mărturisit că este bunic, are trei nepoți și înțelege durerea familiei. Mă îndoiesc profund! Sorin Oprescu este un bunic foarte bogat, băiatul său este un foarte prosper om de afaceri, nepoții săi beneficiază de bone, șoferi și poate, de mâine, de gărzi de corp.
Pentru că soluția propusă de Primarul General (referendumul) are același caracter penibil: nu va aduce nici un rezultat! Iar Sorin Oprescu știe foarte bine asta.
P.S. Numărul de 64.000 de câini vagabonzi din București a fost stabilit prin sondaj (!!!) Numărul câinilor vagabonzi este mult mai mare. Un lucru pe care Primarul îl știe foarte bine, dar a preferat să ni-l ascundă. Pentru că atunci ar trebui să recunoască că, de fapt, nu-l interesea
