Dă bine să fii lângă mort. Să plângi de să-ţi sară Armani de pe tine. Mai ales când ştii că se dă în direct la TV. "Ce să-i spun, iertaţi-ne pe toţi? Nu pot, doamnă-ă-ă!" Nici demisie, nici iertare. "Asta simt acum, în faţa dumneavoastră-ă-ă!"

După ce ai tâmpit generaţii întregi de copii şi ai bramburit cu sistemă învăţământul, te simţi datoare c-o jerbă ş-o lacrimă. N-ai purtat de pomană negru pe tine atâţia ani, de când ai fost garantată de Vanghelie. Uite că acum foloseşte.

Mami, tati, unchiu şi chiar mamaia care a auzit din gura nepoţelului mai mare: "Bunica, cinci câini erau pe el!", după ce termină să-şi bage îngeraşul în pământ, sunt aşteptaţi să încurajeze frenetic naţionala lui Piţurcă, în meciul istoric cu Ungaria. Mircea Sandu s-a interesat: nu e nici un obstacol, înmormântarea e joi, meciul e abia vineri.

Marcel e viceprimar şi adoră să spună bancuri. Cel mai bine îi ies alea negre şi seci: Meciul cu Ungaria a fost perfect organizat, suporterii nu sunt în pericol să fie atacaţi de maidanezi. "I-am mutat la Stadionul Dinamo" (dinamoviştii îşi zic "câinii roşii").

Moartea lui Ionuţ a stârnit o emulaţie naţională. Politicieni, sindicalişti, vedete prăfuite şi piţipoance s-au înghesuit să nu rateze o porţie de notorietate, lângă coşciugul alb al lui Ionuţ. Toţi se afişează, clămpănesc, scuipă torente de vorbe goase, se zbuciumă aiurea, o fojgăială macabră şi inutilă. Un delir. "Cum să stai deoparte, dom’le? E datoria noastră să facem ceva!"

Informaţia-bombă a tragediei din Tei e că ar fi existat doi martori: doi adulţi, doi oameni mari, ar fi asistat la sfâşierea lui Ionuţ de către câini, şi n-au intervenit.

Au stat de-o parte, la câteva zeci de metri, nu s-au băgat: le-a fost frică!