Gratie mai degraba pozitiei sale geostrategice decat rezervelor de petrol si gaze naturale de care dispune, Siria joaca un rol cheie in tranzitul de energie in regiune.

Dupa o scurta acalmie, cand pericolul unei interventii militare in Siria parea sa se departeze, piata materiilor prime a reinceput sa se inflameze in ultimele zile, pe fondul determinarii Statelor Unite de a da o lectie regimului de la Damasc. Nu, Siria nu este un important producator de aur negru, dar pozitia sa centrala in regiune si riscul une posibile extinderi a conflictului asupra vecinilor iranieni si irakieni conduc la ganduri negre. Aceasta pozitie strategica este, de altfel, mult mai valoroasa decat resursele de petrol si gaze naturale, relativ modeste comparativ cu tarile din jur.

Petrol

Din punctul de vedere al productiei, Siria ramane mult in urma Arabiei Suadite, a Iranului sau Irakului, tari membre OPEC,i care realizeaza intre 3 si 10 milioane de barili pe petrol pe zi. In perioada de glorie a activitatii sale, adica sfarsitul anilor 1990, Siria a produs aproape 610.000 barili pe zi. De atunci, productia de titei nu a incetat sa scada. Dupa ce a atins, in intervalul 2008 – 2010, o medie de 400.000 barili pe zi, productia a coborat la 380.000 de barili la inceputul crizei, in martie 2011, inainte de a se prabusi la 153.000 de barili in octombrie 2012. La inceputul lunii august, dupa aproape doi ani de razboi civil, productia a atins 39.000 de barili pe zi.

Inainte de sanctiunile europene, acest petrol era destinat in special Batranului continent, gratie celor trei terminale instalate la Mediterana. O mare parte a veniturile sale, Damascul o obtine din livrarile de aur negru. Potrivit Agentiei americane a energiei (EIA), rezervele Siriei de petrol se ridica la 2,5 miliarde barili. „Nu este un eldorado si nu suporta comparatie cu tarile vecine. Dar aceste resu