Povestea cu exploatarea aurului de la Roşia Montană, care a scos în stradă societatea civilă şi a inflamat clasa politică, mi-a amintit de unul dintre bancurile care au făcut furori înainte de ’89, cel cu Ceauşescu şi cianura.
„Cică la o conferinţă internaţională, Ceauşescu a luat cuvântul şi a spus: «Poporul român este cel mai rezistent din lume. I-am stins lumina, i-am luat mâncarea, i-am oprit apa,
i-am închis căldura. A rezistat. Nu a murit nimeni!». Din rândul audienţei s-a ridicat, însă, un japonez şi, candid, l-a întrebat:
Acest banc nostim, dar sinistru, pare astăzi o ironie a istoriei. După 23 de ani de la dispariţia lui Ceauşescu, aproape că am ajuns să trăim momentul „cianurii”. De data aceasta, la propriu. Căci la figurat, mici picături, sub doza letală de o linguriţă cu concentraţia de 2%, ni s-au tot servit în ultimii ani: falimente, concedieri, tăieri de salarii, case executate silit.
Fie-mi iertat cinismul, dar este singura concluzie la care se poate ajunge după ce Guvernul USL şi-a dat practic aprobarea, avizând proiectul legii care permite, la Roşia Montană, exploatarea aurului prin cianurare. Restul, sunt doar manipulări penibile, cu Ponta-deputatul care nu va vota ceea ce a făcut Ponta-premierul. Degeaba se ascunde după votul din Parlament. Poziţia sa şi a Guvernului este clară şi clarificată încă din momentul în care au prezentat beneficiile directe în economie de 5,2 miliarde de dolari şi după ce au inclus proiectul companiei canadiene în enormitatea cu investiţiile de 10 miliarde de euro şi 50.000 de locuri de muncă.
Pe de altă parte, nici cele 5,2 miliarde de dolari nu reprezintă o certitudine, în condiţiile în care Executivul nu este în stare să prognozeze nici veniturile bugetare de la semestru la semestru. Iese mereu în pierdere!
Cu alte cuvinte, să ne mai scutească
