Ia să vedem ce scriam în urmă cu 4 ani pe blogul nostru cu cârciumi, primul de acest gen din România:
Dacă eşti prin centrul istoric al Bucureştiului şi nu ţi-e foame absolut deloc, o idee bună ar fi să mergi pe Lipscani până aproape dă în Victoriei şi să intri la City Grill. Pentru că până te servesc băieţii de acolo s-ar putea să ţi se facă foame. Dar primirea este frumoasă. Tipa de la intrare te salută voios, te conduce la masă şi te face să crezi că tot serviciul de acolo este la fel
Nimic mai departe de adevăr! Nu intraţi decât dacă aveţi câteva ore bune de pierdut, un laptop la voi sau sunteţi narcoleptic şi puteţi trage un puiuţ mic de somn. În medie, primul fel de mâncare vine cam la jumătate de oră după ce l-aţi comandat iar următoarele cam la jumătate de oră după ce l-aţi terminat pe anteriorul.
Să zicem că ar fi explicabil pentru un fel de mâncare ce trebuie gătit pe loc, dar când comanzi o ciorbă, care, teoretic, ar trebui să fie gata pe undeva pe acolo prin spate şi totuşi îţi creşte barba până apare pe masă deja e absurd. Şi nici explicaţia cu "sunt ocupaţi" nu ţine. De cele mai multe ori, minim doi chelneri rezeamă peretele de la bucătărie cu lehamite şi dezinvoltură de parcă asta ar fi principala treabă pentru care au fost angajaţi.
Partea ce salvează acest restaurant, însă, este mâncarea. Ciorbele sunt, după umila mea părere, unele dintre cele mai bune din oraş, (o recomand cu căldură pe cea de văcuţă, iar cea de afumătură e chiar delicioasă uneori, că, bizar, nu e mereu la fel). Salatele sunt aproximativ decente iar preparatele la grătar, specialitatea lor, sunt aproape perfecte.
Îl mai salvează şi categoria socială "fomistul sărac care acceptă orice şi aşteaptă oricât, numa’ să fie ieftin", formată de obice
