Compania care a simbolizat pentru mulţi ani dinamismul şi competitivitatea economiei Finlandei a fost nevoită să-şi vândă divizia care i-a adus faima internaţională pentru a evita insolvenţa.

Un articol recent de la Bloomberg arăta că "finlandezii jelesc pierderea simbolului Nokia". Ministrul economiei, Jan Vapaavuori, a declarat pentru Bloomberg că "cel mai mare impact este la nivel emoţional, deoarece reprezintă sfârşitul unei ere din istoria economică a Finlandei".

Dar este doar Nokia sau cetăţenii statului nordic simt că vântul schimbării va avea o putere mult mai mare?

Conform datelor din presa internaţională, Nokia a cunoscut o creştere fulminantă în anii "90 şi a atins vârful în 2000, când genera 4% din PIB-ul Finlandei. Compania s-a redefinit de nenumărate ori în istoria sa de aproape 150 de ani, după ce a plecat de la prelucrarea lemnului şi fabricarea hârtiei. Nokia a fost creditată inclusiv cu scoaterea Finlandei din recesiunea de la începutul anilor "90, care a avut loc pe fondul prăbuşirii dramatice a pieţei imobiliare.

La fel s-a redefinit şi Finlanda în ultimul secol, iar rezultatul a fost un stat al bunăstării generale, care a intrat în Uniunea Europeană în 1995 şi în zona euro în 1999.

Ceva s-a întâmplat, însă, după intrarea în zona euro. Bilanţurile cumulate ale băncilor au intrat pe o traiectorie exponenţială de creştere, în condiţiile politicii monetare relaxate a BCE, depăşind 700 de miliarde de euro în luna mai 2012, după ce au plecat de la circa 100 de miliarde la sfârşitul anilor "90 (vezi grafice). Creşterea s-a accelerat după 2009, pe fondul intrărilor masive de capital de pe pieţele internaţionale, deoarece întreaga regiune nordică era percepută ca o insulă de siguranţă în marea crizei globale. Capitalizarea sistemului bancar nu a ţinut, din păcate, pasul, considerându-se, probabil, că nu vor exista probleme p