Foarte rare sunt emisiunile care au calitate şi sunt convins că acestea nu ajung într-un „top 5” al preferinţei telespectatorilor. De asemenea, în vreme ce presa culturală subzistă cu greu în mass-media românească, multe publicaţii dispărând de pe tarabe, cele care prosperă sunt tabloidele pornografice de un nivel intelectual jos. Să nu mai zicem de nivelul spiritual. Şi aşa cum în orice domeniu al unei vieţi democratice cererea condiţionează într-o proporţie covârşitoare oferta şi în presă lucrurile stau la fel. Dacă eu cred că demnitatea personală ar trebui să mă oprească să frecventez tabloidele şi emisiunile de prost gust care dezinformează, sunt foarte mulţi cei care nu cred aşa, ci ei îşi hrănesc plictiseala şi patimile cu astfel de informaţii. Dacă aceşti oameni nu ar afla, de exemplu, despre aşa-zisele „afaceri necurate ale Bisericii” atunci ura şi celelalte patimi dobândite nu ar mai fi hrănite şi din acest punct de vedere ei ar muri de foame. Această corelare dintre cerere şi ofertă arată nivelul de cultură, dar şi pe cel duhovnicesc al celor care primesc astfel de informaţii, fără ca măcar să cerceteze adevărul. Apropo, de ce credeţi că în librării se vând cărţi foarte bune la preţuri derizorii, în vreme ce în statistici tabloidele sunt cele mai căutate ziare?

Cred că libertatea prost înţeleasă şi gestionată ajunge să dea naştere unui alt tip de dictatură, cel al mediocrităţii. Nu este o dictatură la fel de periculoasă ca şi cele politice, însă mediocritatea în masă, întreţinută prin minciună şi prin instigarea la ură poate genera manifestări pe măsură. Gustul acesta pentru critică nefondată, mediocră şi pentru instigare la ură ar trebui să fie cizelat – aşa cum spun Părinţii Bisericii, patimile să fie transformate în virtuţi pentru ca prin acestea să îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. Ilustrez cu un exemplu din sport. Marţi seara, echipa de fotba