Situatiile limita- omorirea unui copil de 4 ani de o haita de maidanezi- cer solutii radicale, ba chiar finale. Eutanasierea se impune, striga opinia publica cutremurata de nenorocire. Striga in cor politicienii, administratia, Basescu insusi, un mai vechi adept al formulei. Oprescu plinge, are vocea sugrumata de emotia adunata in cele doua zile de tragica asteptare : « daca-mi dau demisia nu aduc copilul inapoi », Ontanu da amenzi, politia ancheteaza, parintii si bunica sunt terminati. Ponta- premierul e sobru, nu da ordonanta ca asta inseamna sa te inhami la responsabilitati, paseaza rezolvarea la parlament, Ponta-deputatul tace discret, Ponta-cetateanul, tatal de familie, ai carui copii nu se joaca pe maidanele din Tei, baga capul la cutie. ONG-urile dau vina pe bunica neglijenta, pe destin, pe lipsa gardului. Iubitorii de animale, cei somati public sa ia javrele acasa sa se spele cu ele pe cap, nu mai indraznesc sa ridice vocea de teama sa nu fie si ei eutanasiati. Rationalii si utilitaristii demonstreaza argumentat ca nu-i posibil ca in secolul XXI, intr-o capitala europeana, sa fie sfirtecati copiii de fiare, e de neconceput, cum se uita strainii la noi, plus, ca nici nu le putem manca. La naiba cu cel mai bun prieten al omului ! Una peste alta, poporul cere singe de caine.
Intrebarea e cine l-a omorit pe copil, cainii sau oameni ? Eu zic ca oamenii. Noi toti. Noi astia care de 15 ani urlam ca trebuie rezolvata problema maidanezilor, care ii votam pe primarii si consilierii care promit ca o vor face si trec chestiunea pe prima pozitie in programele electorale, iar dupa aia ne adincim in somnul dulce al nesimtirii. Noi astia care il lasam de 7 ani pe Oprescu si camarila sa cheltuie milioane de euro pe toate prostiile si fantasmagoriile, ceasuri aurite si cintatoare, lebede, cimitire, fezabilitati pentru suspendate si subterane inexistente, cada
