Un telefon de la un prieten consumator de presă, într-o zi relativ senină de luni. Și o întrebare - factor declanșator de pus pe gânduri. Cât costă să nu apară nimic în media pe o temă? Cât costă să îngropi subiectul cu mii de oameni protestând în stradă anti exploatarea minieră de la Roșia Montană?
protest
Prima reacție, un timid "caută știrea, poate nu te-ai uitat bine, sigur e acolo" (eu eram încă în concediu la momentul telefonului și, recunosc, un pic departe de presă). Pe de altă parte, nu pot nici să zic că practica nu există și că nu a existat niciodată ori că presa (publică sau manageriată prin companii private) e total independentă și perfect obiectivă. Asta presupunând că independența și obiectivitatea sunt măsurabile. Dar, sincer, sincer: habar nu am cât costă. Probabil ca ultimă speranță în posbilitatea delimitării dintre partea jurnalistică și cea comercială în lumea presei, m-am ținut departe de departamentul marketing și am încercat să ridic gardul "Pentru asta trebuie să întrebați la Marketing" dacă apărea vreo întrebare prost plasată din sfera asta către noi, către ziariști.
La ziarul la care scriu nu m-am ocupat eu de subiectul Roșia Montană și probabil nu am nici dreptul să dau vreo părere avizată pe temă. Dar toate acestea se întâmplă lângă mine și, în plus, au generat clar și o temă de "ecologie" a unei profesii (dacă mai poate fi numită așa) unde am încă legături. Recentele manifestații împotriva proiectului de la Roșia Montană și a legii speciale prin care s-ar da liber exploatării fără limite acolo și reflectarea lor în media ar putea fi capitole într-un studiu despre ce mai e azi presa. Subiectul a fost în unele zone prezentat profesionist, a generat investigații și analize, în altele ascuns ori pentru o vreme ignorat, alteori redat, dar atât de părtinitor, încât în calitate de consumator de presă ți se pare penibil, iar
