Vasile Muste s-a născut la 30 ianuarie 1956, la Coruieni, jud. Maramureş. Este licenţiat în Filosofie şi Jurnalism. Este redactor şef al revistei Marmaţia Literară şi director al Casei municipale de Cultură din Sighetu Marmaţiei. A publicat volume de poezie, proză, memorialistică, jurnalism şi a îngrijit antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi a fost distins, pentru cărţile sale, cu mai multe premii naţionale.
- Dragă Vasile Muste, să începem dialogul nostru vorbind despre o cifră, şi anume despre „40”...
- Dacă „n-ar fi fost poeţii care-au fost” despre cifra aceasta nu am vorbi astăzi. Mai ales datorită lor, dar şi celor ce sunt. A existat, este şi azi o legătură a celor mai degrabă plecaţi cu cei rămaşi (tu, Lucian eşti unul dintre aceştia din urmă, neostenit prieten). Noi, maramureşenii, nu am făcut altceva decât să păstrăm, cum-necum, legătura. Astfel se împlinesc acum 40 de ani de poezie la Sighetu Marmaţiei. Drumurile spre Nord ale poeţilor din România, în fiecare toamnă, nu au fost zadarnice. Praful s-a aşezat peste „epoci şi conducători” dar pulberea de aur de pe cărările străbătute în fiecare toamnă de poeţi se vede la asfinţitul soarelui, mai ales la asfinţit (acolo, la sfinţi, unde sunt şi poeţii-prieteni grăbiţi), în Maramureş.
- Măsura unui lucru este dată de oamenii care-l fac, iar a unui loc de oamenii care-l frecventează. Te rog să încerci un „inventar” al celor care-au „locuit” Festivalul de la Sighet în cei 40 de ani de existenţă.
- Faptul că „noi locului ne ţinem” vine de la cei care locuiesc împreună cu sfinţii. Altfel de ce mai ales în asfinţit se vede pulberea de aur? Aur a existat dintotdeauna în Maramureş. Cel despre care vorbesc l-au adus aici poeţii, astăzi se poate vorbi de un oraş de aur al Poeziei. Acesta este Sighetu Marmaţiei. Aproape toţi poeţii ţării au fo
