Un volum de eseuri privind subiecte delicate şi controversate din istoria recentă a omenirii abordate prin ignorarea voită a confortabilei şi obişnuitei protecţii asigurate de chingile „corectitudinii politice”. Opiniile lui Călin Hentea nu coincid adesea cu poziţiile general acceptate şi care sunt promovate fie din interes pecuniar, fie din comoditate ştiinţifică. Renunţând asumat la ipocritele prezumţii de ireproşabilă neutralitate politică, aceste dezbateri despre „cum i-a vrăjit Hitler pe germani şi Ceauşescu pe occidental”, despre „cât de vulnerabili sunt americanii la propagandă” sau despre „nevoia de mituri şi legende sau de propagandă prin filme, haine şi băutură” îşi propun doar  respectul pentru adevăr, libertate de conştiinţă şi dorinţa de a fi cinstit cu sine chiar dacă aceasta te impinge spre „incorectitudine politică”.  „Ce facem cu nostalgia dictaturilor şi ofensiva populistă?” este unul din eseurile acestei cărţi ce se pregăteşte pentru tipar. (Ziarul de duminică)

Ce facem cu nostalgia dictaturilor şi ofensiva populistă? Nostalgia în estul Europei

Un proverb, poate nu neapărat românesc, spune: ”Omul cu Răul se învaţă şi de Bine se satură”. Aserţiunea este valabilă în condiţiile în care acceptăm că atât Răul, cât şi Binele capătă, în timp, valori relative, tinzând chiar să se dilueze până la un imprevizibil amestec reciproc. Practic, în mintea multor oameni, în speţă europeni, a căror judecată funcţionează în legătură cu satisfacerea imediată a nevoilor şi instinctelor, memoria afectivă cunoaşte un proces de selecţie utopică a amintirilor din vremurile de tinereţe: ceea ce era considerat atunci rău, exasperant, revoltător, umilitor, jenant este uitat, trecut cu vederea, ascuns sub preşul bătut al anilor. Simultan, revine la suprafaţă ceea ce, în condiţiile prezentului (nu şi ale trecutului respectiv), a dobândit o valoare pozit