Pentru românul obişnuit, Enescu este cel mai mare muzician al ţării, adesea şi singurul de care a auzit. El rămâne în memoria muzicală a naţiei ca autorul Rapsodiei Române de care, în timpul vieţii, a fugit cât a putut. Rămâne şi ca artistul cetăţean care, în vremurile de restrişte ale Primului Război Mondial, a însufleţit şi alinat inimi şi suferinţe.

Revista Historia şi studiourile de film Sahia vă prezintă al doilea episod din documentarul inedit despre viaţa şi realizările lui George Enescu. Accesând site-ul historia.ro şi site-ul adevarul.ro veţi putea viziona imagini în premieră şi documentare inedite atât despre George Enescu, cât şi despre festivalul ce-i poartă numele. Azi vă prezentăm a treia parte a unui documentar de excepţie despre marele muzician român. Pentru melomani, Enescu este cel căruia îi datorează acest impresionant spectacol artistic, „Festivalul Enescu”, desfăşurat din 1958 şi până astăzi, locul unde românii au putut să-i vadă şi să-i audă de-a lungul timpului pe David Oistrah, Herbert von Karajan, Zubin Mehta, Isaac Stern, Mstislav Rostropovici, Victoria de Los Angeles, Sir Paul McCartney, Ştefan Gheorghiu, Ion Voicu, Dan Grigore, David Ohanesian, Zenaida Pally şi atât de mulţi alţii. Mărturii despre Enescu - partea a III-a O menţiune aparte merită Yehudi Menuhin, care, din 1958, de la prima ediţie, până în 1998, cu un an înaintea morţii, a onorat de câte ori a putut invitaţia de a participa la o manifestare dedicată profesorului, maestrului şi prietenului său. În fond, să fim cinstiţi şi să recunoaştem, Enescu a fost geniul muzical al românilor şi unul dintre cei mai mari creatori de muzică ai veacului XX. Şi, dacă din modestie nu vrem să o facem, atunci măcar să fim de acord cu Pablo Casals, violoncelistul de aur al vremurilor noastre: „Enescu a fost cel mai măreţ fenomen muzical, de la Mozart încoace”. Mai citeşte:

EXC