Puterea hipnotizantă a muzicii clasice s-a revărsat peste toţi cei prezenţi în seara de 4 septembrie la Ateneul Român. Pianistul Radu Lupu a ridicat sala în picioare printr-un recital Frantz Schubert, reuşind să părăsească scena doar după cele cinci bisuri cerute de aplauzele frenetice şi neîntrerupte ale publicului.
Aproape de ora 19:30, zeci de oameni ce se întreceau în eleganţă se adunau în faţa uşilor pentru a păşi în micuţa sală plină de fast a Ateneului, care urma să devină neîncăpătoare pentru iubitorii de muzică clasică.
Apariţia pe scenă a virtuozului pianist a fost încununată de un ropot de aplauze, urmate de o linişte deplină ce râvnea vădit primele acorduri. De la melancolie la exaltare, acordurile schubertiene ale Sonatei nr. 20 pentru pian în La major, D 959 au reuşit să aducă publicul într-o stare de reverie, uitând parcă să mai respire.
De la Andreea Raicu am aflat cum trebuie savurată această muzică. Cu ochii închişi, aceasta asculta captivată înlănţuirea armonioasă a notelor care ieşeau de sub mâinile pianistului:
„Îmi place atunci când ascult muzică să închid ochii şi pur şi simplu să mă relaxez cu totul. Mă uitam în jur şi aveam senzaţia că parcă toată lumea este îmbătată de esenţa şi de frumuseţea muzicii pe care o ascultă. Mi-a plăcut foarte mult şi pentru că azi am avut o zi extraordinar de lungă mi se pare cel mai frumos sfarşit de zi.“
Despre puterile miraculoase ale muzicii a vorbit şi mama soţiei lui Radu Lupu. Potrivit acesteia, înaintarea în vârstă a artistului este direct proporţională cu creşterea valorii sale ca artist: „Eu l-am mai ascultat , dar parcă aşa niciodată n-a cântat. Cu cât trece timpul, cu atât cântă mai fenomenal. Nu cred că are un egal. Îl stiu din tinereţe, venea la noi la Timişoara şi cânta, avea 21 de ani. Acum e matur, e altfel, e inegalabil“.
Atât prima
