Dacă literatura franceză are azi în Eric-Emmanuel Schmitt o personalitate rară, cu succes imens ca dramaturg, ca romancier şi autor de proză scurtă, fenomenul similar al prozei ruse îl reprezintă Ludmila Uliţkaia. Probabil este scriitoarea cea mai cunoscută din Rusia de astăzi prin distincţii, premii şi traduceri, se bucură şi de imens succes de public şi de preţuirea criticii literare.

Romane de mai mică întindere – „Soniecicka”, „Înmormântarea veselă” şi „Minciunile femeilor”, sau ample ca „Al dumneavoastră sincer, Şurik” şi „Daniel Stein, traducător” au apărut la noi în colecţii prestigioase „Cartea de pe noptieră” (Ed. Humanitas), „Raftul Denisei” (Ed. Humanitas fiction), traduse de Gabriela Russo. Aceeaşi traducătoare fidelă semnează şi volumul publicat recent – „Fetiţele. Rude sărmane”, ce reuneşte două cicluri narative.

Ludmila Uliţkaia investighează vârste şi destine feminine, primul ciclu se compune din 6 povestiri, al doilea din 8 texte, legate între prin personaje, atmosferă sau spaţiul creat. În „Fetiţele” sunt surprinse momente dramatice ale copilăriei, pierderea inocenţei, revelaţia lumii adulte. „Rude sărmane” se îndreaptă spre senectute, cu ritualurile şi suferinţele ei.

Indiferent de vârstele analizate, Ludmila Uliţkaia scrutează cazuri neobişnuite şi împinse mereu în situaţii limită, iar boala face parte din viaţa cotidiană: boli ale trupului, handicap fizic sau întârziere a minţii ori tulburare a sufletului.

Există un miez senzaţional sau un mister în fiecare povestire. O femeie tânără fără mâini este vizitată de pionierele curioase, ele primesc prima lecţie dură, aflând cum handicapul a ajutat-o să obţină privilegiul unei locuinţe, căci a cusut cu degetele de la picioare un dar pentru Stalin (Darul nefăcut de mâna omului), altă femeie retardată a rămas singură, când a murit mama care-i purta de grijă, dar îi urmează s