O dorim un an întreg. O aşteptăm ca pe pîinea caldă. Visăm, planificăm, punem bani deoparte. Însă nu ne dăm seama că, de fapt, ea – vacanţa – nu începe cînd urcăm în avion/maşină/autocar, şi nici măcar cînd facem bagajele, înghesuind printre rochiţe, tricouri şi pălării toate grijile, deadline-urile şi e-mail-urile netrimise. Vacanţa – fie că-i city break, sejur de 7 nopţi cu all-inclusive sau „hai să mergem undeva în weekend“ – începe odată cu certurile: „unde mergem anu’ ăsta? tot acolo? io vreau în altă parte“, cu discuţiile legate de bani; cu... căutarea şi compararea ofertelor turistice de pe Internet.
Studiu de caz
DE ACELASI AUTOR Zgomotul se tratează cu muzică Libertatea e ca mersul pe bicicletă De la teorie la practică Printre nori Am vrut să mergem la mare. Patru zile, patru oameni, o maşină. „Mergem la noi? Neah! Hai la bulgari, că-i mai ieftin şi mai bun.“ Şi ne-am pus pe căutat. Am început simplu, cu dat search pe Google. Am „răsfoit“ paginile web ale cîtorva agenţii de turism. Nu ne-a plăcut. „Nu mai bine ne uităm noi frumuşel pe booking.com?“ Şi ne-am uitat. Cel puţin o oră pe zi, timp de aproape o săptămînă. „În ritmul ăsta, rămînem acasă.“ Pensiunile şi hotelurile care ne plăceau erau deja fully booked. Dramă. Cele care mai aveau camere libere aveau scorul mic (cifra obţinută în urma părerilor şi comentariilor unor utilizatori care au fost pe-acolo). 7? Cum adică 7? Păi, ce, asta e notă de trecere la hoteluri? Ia uite ce scrie aici: „mîncare – aceeaşi în fiecare zi, staff-ul nu zîmbeşte, locaţia – nu e pe plajă“... Hai să vedem ce zic şi pe tripadvisor.com. Unii spuneau că e „un hotel minunat“, alţii – „nu mergeţi aici, e îngrozitor!“ Şi-uite aşa, click-click, de pe o pagină pe alta, de pe un site pe altul, pînă cînd ni se luase definitiv de mare, soare şi zile de vacanţă. Pînă la urmă l-am ales pe cel de nota 7. Am rezervat ultimel
