- Editorial - nr. 173 / 5 Septembrie, 2013 La francezi, spunea un cunoscator al traditiilor acestora, proverbul pe care l-am ales ca titlu este foarte la moda. La noi este insa mai putin folosit, pentru ca, nu-i asa, "nu este bine sa vorbesti de funie in casa spanzuratului”. Ca Romania are drumuri proaste nu este pentru nimeni o noutate. Adica, mai precis, intreaga retea rutiera este ramasa in urma cu cel putin cinci decenii, nu numai in urma Vestului, ci si a tarilor vecine foste comuniste. Este adevarat ca, la noi, in Romania a existat o proasta traditie, in a trata caile rutiere ca pe o Cenusareasa, inca de pe vremea lui Ceausescu. Dictatorului nu-i placea ca romanii sa se "fataie”, prea mult pe arterele de circulatie, pierzand timpul de pomana, pentru ca nu in acest mod se puteau construi comunismul si faptura omului de tip nou. Legaturile cu exteriorul, indeosebi cele economice, le vedea mai mult pe calea ferata, cu avionul sau prin porturile fluviale si maritime. Pentru ca uram acest mod obtuz de gandire, printre primele avantaje de care speram sa ne bucuram dupa 1989 era si speranta de a circula si noi ca lumea civilizata, in propria tara, pe cai rutiere puse la punct ca in Occident. Din pacate, n-a fost sa fie asa, pentru ca noii guvernanti, indiferent de culoarea politica, n-au facut niciodata o prioritate nationala din aceasta fireasca cerinta, unii manifestandu-se potrivnic chiar pe fata. Un lucru este cert, de asemenea. Daca Uniunea Europeana nu ne impingea de la spate sa ne imbunatatim starea drumurilor, contribuind cu "bani ches”, in proportie de 60-80 la suta la acoperirea costurilor fiecarui segment de drum, astazi eram si mai de rasul lumii. Am avut si mai avem o mare oportunitate in acest domeniu, dar, din pacate, o irosim in mod deliberat, pentru ca fondurile europene sunt supuse unui control mai strict, iar ai nostri nu sunt interesati de utiliza