A produs oarecare vîlvă, săptămîna trecută, numirea doamnei Ramona Mănescu la Ministerul Transporturilor. Doar că subiectul a fost repede acoperit de zgomotul asurzitor al conflictului politic reluat. Şi aşa ne-a scăpat esenţialul din această poveste.
O primă întrebare era dacă dna Mănescu este potrivită sau nu pentru funcţie. Aşadar, „Ce vă recomandă?“ – ca să reluăm o celebră replică dintr-un film românesc al anilor ’70. Ei bine, la întrebarea aceasta nu se poate răspunde pentru că ne lipsesc reperele. Pentru că nu avem termeni de comparaţie.
De fapt, cine este acel ministru al transporturilor care s-a remarcat în mod deosebit în ultimii 25 de ani, prin realizări de ordin tehnic, şi nu prin activităţile politice? Care este nivelul de performanţă demonstrat în domeniul transporturilor, la care ar trebui să ne raportăm? Există astăzi cineva, pe listele de „specialişti“, ale partidelor, care să poată fi dat de exemplu? Este cineva despre care să ne întrebăm cum se face că nu a ajuns ministru în locul dnei Mănescu?
DE ACELASI AUTOR Sfîrşitul "podului de flori", începutul pragmatismului? Dincolo de frontiera populismului Relaţia România-Ungaria, la testul de rupere al politicienilor Bruxelles-ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti Ei bine, nu. Dacă ar fi existat un singur reper de genul acesta, atunci am fi avut, astăzi, măcar o autostradă completă de la Marea Neagră pînă la graniţa cu Ungaria, două-trei magistrale feroviare pe care să se poată circula cu – să zicem – 150 de kilometri pe oră, porturi dunărene modernizate şi metrou în Drumul Taberei. În aproape 25 de ani! Nu le avem.
Să se fi sfîrşit, oare, specialiştii în domeniu, din Romînia? În mod sigur, nu. Îi găsim în mediul academic, în cel de afaceri, în instituţiile europene şi în sectorul privat din Bruxelles. Problema este că, la noi, nu doar partidele extremiste sînt „nefre
