Astăzi va fi o zi specială în fotbalul românesc. După mai multe perioade trecute şi, poate, ajunse în arhivă, suflarea fotbalistică s-a trezit la realitate. Vom asista la un joc România-Ungaria care se va desfăşura într-un context cu totul special. Fiecare dintre cele două combatante mai are şanse să meargă la Mondialul din Brazilia cu o singură condiţie: să nu piardă astăzi. Pe de altă parte, pe mai toate planurile, se discută prea mult şi nedrept pe teme duse, din cauze politice, la o distanţă prea mare de realitate. Spun aceasta cu convingere şi argumente. Am fost, destul de des, în localităţi din Ardeal populate majoritar de etnici maghiari. M-am simţit la fel ca oriunde în România şi am beneficiat de ospitalitatea concetăţenilor din această zonă.
De unde atunci această isterie? Ea s-a accentuat şi mai mult în zilele de dinaintea partidei de astăzi. Eu nu am nimic împotriva mass-mediei, dar parcă prea încearcă să exalteze acest spirit de confruntare. Cred că ar fi mai nimerit să se îndemne la calm şi sportivitate. În fond, este doar un joc şi, după 90 de minute, rămânem tot noi, "nefardaţi", aşa cum suntem. Sper într-o comportare fairplay de ambele părţi. Trecând la jocul în sine, afirm că va fi una dintre cele mai aprige dispute în lupta pentru puncte. Stadionul va fi arhiplin, aşa cum stă bine la un asemenea eveniment. Gazdele au luat măsurile normale, nu exagerate, pentru a conserva securitatea disputei şi a asistenţei. În teren vor intra câte 11 jucători care ştiu regulile fairplay-ului. Din tribune se va revărsa corul, şi nu infernul, încurajărilor alor noştri. Galeria ungară, "numărată" la 3.000 de persoane, îşi va face şi ea datoria pentru ai săi.
Aşa că anticipăm o atmosferă cum rar se mai întâlneşte. Pe acest fond cred că şi disputa de pe gazon va fi la înălţime. Ai noştri, şi nu ai lui Piţurcă, aşa cum accentuează prea mulţ
