I s-o spune oficial LIGA A DOUA, dar asta e mai degrabă o denumire ştiinţifică. În popor i se zice tot DIVIZIA B, de zeci de ani, în virtutea unui reflex de zeci de ani. Se va rosti întotdeauna „cartof“, nu „solanum tubersosum“, „porc misterţ“ şi nu „sus scrofa“, „Divizia B“ nu „Liga 2“, că aşa ne vine mai simplu la gură.

Această competiţie a ajuns, printr-un concurs de împrejurări, să adune nume importante la start şi să prezinte oarecare interes pentru televiziuni. Rapidul, Craiovele, Farul, UTA, Iaşiul, Bihorul, ASA Tg Mureş, Olimpia Satu Mare sunt nu doar nume importante şi de tradiţie în fotbal, ci şi reprezentantele unor eşantioane însemnate de suporteri. Oricând ele pot strânge în tribune sau în faţa micului ecran mai multă lume decât Săgeata, Corona, Chiajna sau Viitorul, ultimele produse de sinteză create în laboratorul involuntar al crizei financiare.

E logic ca aceste echipe de tradiţie să fie televizate, e logic să primească şi bani pentru asta. După cum e logic ca televiziunea publică, rămasă fără o ofertă prea tentantă la capitolul fotbal intern, să-şi echilibreze programele cu un UTA-Craiova sau Rapid-Farul.

Ce nu e logic e să plasezi aceste meciuri sâmbătă seara, undeva pe la ora 9. Nu pentru că n-ar exista un reflex al televizorului pentru acel interval de timp din cauza cluburilor, cârciumilor, nunţilor, botezurilor sau tăierilor de moţ. Nu, mai există totuşi şi oameni care rămân sâmbătă seara în liniştea propriului cămin! Nu e bună această zi şi această oră pentru că atunci, cu excepţia pauzelor generate de echipele naţionale (aşa cum se va întâmpla poimâine) există o ofertă fotbalistică mult peste nişte meciuri de eşalon secund. Cine a rămas acasă are de ales între un derby românesc, un recital al Realului, al Barcelonei, sau vreun meci important din Franţa sau Italia. E greu să te desparţi de Steaua