Incompatibilităţile, conflictul de interese şi Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, ba chiar justiţia, în general, sunt un subiect fierbinte zilele acestea.

A fost pusă în discuţie modificarea Legii ANI şi, bineînţeles, opiniile s-au împărţit ca de fiecare dată. Numărul tot mai mare de aleşi locali declaraţi incompatibili de ANI a relevat faptul că ceva nu funcţionează aşa cum ar trebui în acest sistem complex. În realitate, se pare că cifrele nu sunt chiar atât de îngrijorătoare, aşa cum arătau unii colegi în urmă cu câteva zile: preşedintele ANI a declarat că nu ar fi vorba de 1.200 de aleşi locali din cele două judeţe care au fost supuse controlului – Constanţa şi Sibiu - ci de 120 de primari în stare de incompatibilitate.

La prima vedere, s-ar putea spune că problema nu este chiar atât de severă cum încearcă unele persoane să o expună. Totuşi, dacă ar fi să facem un calcul simplu, pornind de la premisa că în fiecare judeţ ar fi aproximativ 50 de primari în stare de incompatibilitate, ar însemna că, la nivel naţional, am numara aproape 2.100. Chiar dacă diferenţa de la 1.200 la 120 este foarte mare, cred ca ar trebui să ne punem toţi o întrebare: dacă problema nu sunt aleşii incompatibili în viziunea ANI, ci Legea ANI sau modul în care aceasta este interpretată? Pentru că am observat faptul că în presă există o tendinţă de a afirma că, imediat după ce ANI a întocmit un raport, respectivul funcţionar sau demnitar este incompatibil. Vreau să clarific un aspect încă de la început şi sper să nu mai existe confuzii de acest fel. În momentul în care am raportul ANI, nu pot să afirm că respectiva persoană vizată este incompatibilă, pentru că aş încălca prezumţia de nevinovăţie, un principiu de drept de ordine publică.

Mai mult, Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea