Istoricul Veaceslav Stăvilă analizează rolul pe care l-a jucat ierarhul român Gavriil Bănulescu-Bodoni în teritoriile ocupate de militarii ruşi, pornind de la descriirea pe care i-a făcut-o mitropolitului poetul Aleksandr Puşkin.
În ajunul vizitei Patriarhului de la Moscova, care vine să sărbătorească 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Chişinău şi Hotin, de fapt două secole de prezenţă a Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia, „Adevărul“ vă povesteşte cum ruşii au intervenit brutal în treburile Bisericii Ortodoxe Române.
În următoarele zile veţi citi pe adevarul.md (sau în cele patru pagini ale ediţiei de joi, 5 septembrie) mai multe opinii ale persoanelor avizate despre soarta parohiilor şi enoriaşilor din regiunea dintre Prut şi Nistru.
Într-un prim material, academicianul Andrei Eşanu afirmă că din 1821 până în 1917 scaunul mitropolitan va fi ocupat exclusiv de ierarhi de etnie rusă, care au depus eforturi permanente pentru substituirea cărţii, învăţământului şi serviciului divin din limba română în cea rusă.
Totodată, doctorul în Teologie Ortodoxă Romeo Cemîrtan susţine că Patriarhia românilor din Basarabia e la Bucureşti, nu la Moscova, acest lucru fiind stipulat în canoane, care condamnă extinderea şi menţinerea unei biserici naţionale asupra altei etnii. Istoricul Tudor Ciobanu spune că pofta ruşilor era mai mare. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, militarii Imperiului Rus l-au dat jos pe Mitropolitul Moldovei de la Iaşi şi au numit ierarhi bisericeşti în numele românilor. Gavriil Bănulescu-Bodoni, un „nesătul cărunt“ în serviciul Imperiului Rus Veaceslav Stăvilă, doctor în istorie
La data morţii mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, poetul rus A.S. Puşkin se afla în Chişinău şi a asistat la ceremonia funerară. Câteva zile mai târziu, la 3 aprilie 1821, poetul a descris începutul înmormântării în felul următor: @N
