Citesc de câteva zile, pe conturile unor prieteni de a căror bună-credinţă nu mă îndoiesc nici o clipă, un text foarte popular pe facebook, în baza căruia oamenii sunt îndemnaţi să ia atitudine împotriva proiectului minier de la Roşia Montană.

Ca să nu fiu suspectat că interpretez eu incorect, redau mai jos, în ghilimele, textul cu pricina:

“Cateva informatii pentru cei care nu prea inteleg cazul Rosia Montana:

1. Proiectul RMGC este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare aurifera din lume, iar riscurile nu sunt comparabile cu nici un alt exemplu de exploatare de acest gen;

2. In toate tarile UE, adica in toata industria miniera din Europa, se utilizeaza aprox 1000 tone de cianuri, iar la Rosia Montana se doreste utilizarea a 13.000 tone de cianuri pe an;

3. Proiectul va duce la escavarea a 500 milioane tone de steril in urma utilizarii cianurilor;

4. Interventia se va face pe un perimetru de 1258 hectare, se vor rade efectiv 4 munti si se va sapa pe o adancime de 400 de metri creandu-se un crater gigantic vizibil si de pe luna de aprox 8 km diametru;

5. Vom ramane pentru totdeauna cu un lac de cianuri - 215 milioane de metri cubi cianuri si un baraj ce trebuie sa reziste pentru eternitate. Pentru mentenanta si operatiunile de supraveghere ale acestui baraj RMGC ofera 150 milioane euro, in conditiile in care Agentia de Mediu a SUA a evaluat mentenanta la 2.6 miliarde dolari.

Exploatarea se face la suprafata si nu in galerii cum s-a facut pana acum in Romania. Astfel se aduc mari prejudicii mediului si comunitatii, adica acestea se distrug aproape complet. Se foloseste tehnologia pe baza de cianuri pentru ca este cea mai ieftina, desi sunt si alte tehnologii mai scumpe care nu aduc asemenea prejudicii mediului. Totul bazat pe o logica tipic corporatista, in care cei din consiliul de administratie