“Şi acum pentru că tot de lăcomia de argint a lui Iuda putem vorbi, să vedeţi întâmplarea din cizmărie: între zecile de perechi de încălţăminte aduse la atelier, într-o zi am nimerit un bocanc american, din piele fină, purtat desigur de un ofiţer. Când i-am smuls tocul, am avut o neaşteptată surpriză – din scobitura anume făcută în toc, au căzut înainte-mi 4 inele legate unul de altul şi o pereche de cercei de aur… Cine ştie ce poveste dragă ascundeau acestea! Dintre cei 6 din echipă, unul m-a observat. Am mers la baie şi am încercat să îngrop podoabele în săpunul moale pe care îl purtam în buzunar. Peste puţin timp am fost chemat de către comandantul lagărului – un prizonier din Cernăuţi. Mi-a cerut bijuteriile, bătându-mă zdravăn cu o vergea de cauciuc. I-am dat inelele, dar nu a fost mulţumit – scobitura din toc arăta că mai era loc pentru ceva. M-a bătut iarăşi şi i-am dat şi cerceii, între timp a aflat despre toate acestea căpitanul de lagăr, ofiţerul, şi el flămând după aur. Când nu după multă vreme comandantul care m-a bătut a fost eliberat, la plecare i s-a făcut o percheziţie. Avea în cufăr o haină frumoasă, ungurească şi o pereche de cizme luxoase, în tocurile cărora, prietenii cizmari i-au ascuns aurul primit de la mine. Percheziţia a fost scurtă, fiindu-i reţinute cizmele. Demontate rapid, acestea au fost aruncate pe margine. Ofiţerul deveni posesorul bijuteriilor. Eu, care trebăluiam de ici-colo cu încălţămintea pe umăr, am văzut toate acestea. L-am zărit şi pe comandant care, văzându-mi satisfacţia, şi-a muşcat pumnul ridicat ameninţător. Căpitanul mai găsise în cizmele din cufăr şi un ceas de aur. Bucuros, mi-a înlesnit porţii generoase la masă, din care se împărtăşeau şi confraţii din jur… A urmat o scurtă perioadă de muncă în mină şi apoi a sosit ordinul eliberării; s-au citit declaraţiile prizonierilor luate la intrarea în lagăr. Comisia stabilea lo