Vintilă Mihăilescu e un antropolog cunoscut, ba chiar celebru în unele cercuri destul de largi, ceea ce este, să recunoaștem, un lucru foarte rar într-o țară în care notorietatea aparține fotbaliștilor și pițipoancelor. Chiar despre această țară am vorbit cu Vintilă Mihăilescu, despre țărani și țigani, despre politicieni care-și fac PR la înmormântări, dar și despre românii creștini care se roagă cu o jumătate de gură și cu cealaltă jumătate înjură de dumnezei și sfinți.
Reporter: Mergeți mult prin România. Unde găsiți mai mulți țărani, la sat sau la oraș?
Vintilă Mihăilescu: La muzeu.
Dacă eternitatea s-a născut la sat și țăranul, după cum ați spus dvs., a murit, cu cine copilărește acum eternitatea? Sau s-a mutat la oraș?
A fost scoasă la pensie, ca să lase locul alteia, mai tinere
Românul în 1990, optimist și încrezător, vizavi de românul depresiv, egoist și manelizat din 2013. Cum de am ajuns aici? Ce urmează?
În 1990 visam. Prin 2000 am început să ne trezim la realitate, doar că între timp aceasta fusese deja ocupată de cei „vigilenți“ și noi am rămas doar cu visul. Și ca să mai visăm totuși încă puțin, i-am pus pe maneliști să ne cânte că avem valoare și suntem ăi mai tari baștani. Sau am plecat în străinătate. Ce urmează ? Rezistența prin cultură, tinere, rezistența prin cultură ! Dacă nu știi ce-i aia, vino la moșu’ să-ți explice. Sau privește cu mai multă atenție în jur, o groază de tineri o practică deja !
Turcii au luat foc, bulgarii și-au scos cefele în stradă. Un parc, o corupție la nivel înalt îi fac pe alții revoluționari. Noi așteptăm să explodeze mămăliga? Și dacă doar fâsâie?
Lipsă de imaginație… Ei cred că mai rău de atât nu se poate și atunci disperarea îi scoate în stradă. Noi știm că se poate, așa că ne mai facem o cafea și așteptăm. Dar particularitatea mămăligii este tocmai asta :
