Numismatul Ernest Oberländer Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), s-a trezit într-o zi a anului trecut cu o statuie de aurolac în pielea goală pe treptele muzeului. “E statuia regelui Traian, făcută de Vasile Gorduz”, i-a șoptit Sorin Oprescu. “Nu va sta multă vreme pe-aici”, a răspuns Oberländer în bună tradiție vandală, fără să precizeze dacă o va dărâma sau o va zdrobi cu ciocanul. Vandalii sunt barbarii germanici care au jefuit Roma și care ne-au lăsat moștenire cuvântul vandalism. Cum intenția absconsă a lui Oberländer a fost amendată de lumea academică, acesta s-a văzut nevoit să-și spele păcatele.

Și și le-a spălat de n-a mai putut, în momentul în care s-a angajat să ajute cu de la sine putere ancheta DIICOT cu privire la cele șapte tablouri furate din Olanda de niște hoți români. Oberländer a prelevat probe de cenușă din soba hoților, în care se presupune că au fost arse o parte din tablouri. Probele au fost studiate în laboratorul de analize fizico-chimice al MNIR. “Există elemente certe că cenușa provine de la tablouri arse”, a spus cu un aer doct numismatul Oberländer, menționând că a găsit în cenușă cuie provenind de la trei tablouri realizate în ulei pe pânză, deși se știe cert că Gauguin sau Meyer de Haan nu pictau cu cuie. “Cuiele din cupru și din fier sunt tipice pentru fixarea pânzei pe șasiul de pictură și sunt specifice sfârșitului secolului al XIX-lea”, a zis glacial și savant numismatul Oberländer, fără să-i ceară nimeni ajutorul. Culmea e că cei care aveau experiență în domeniu, respectiv specialiștii Muzeului Național de Artă al României, au ignorat cu desăvârșire subiectul. A trebuit ca în scenă să aterizeze deus ex machina un vandal, și acela cu aplecare spre numismatică, pentru a-și da cu părerea într-o poveste de istoria artei, aflată în cercetarea DIICOT.

Numismatul Ernest Oberlände