"Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situaţie excepţională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată şi rezolvată prin măsuri eficiente de către serviciile comunitare, politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate" - asta se spunea în sesizarea depusă de USL, în noiembrie 2011, la Curtea Constituţională a României, şi semnată de 70 de deputaţi PSD şi 54 de deputaţi PNL, în urma căreia CCR a declarat ca neconstituţională legea câinilor fără stăpân. Lege pe care Parlamentul, controlat atunci de PDL, o adoptase şi care prevedea, printre altele, eutanasierea maidanezilor nerevendicaţi.
Printre semnatarii sesizării de neconstituţionalitate se număra - cine credeţi? - chiar Victor Ponta, actualul premier. Legea a rămas, din primăvara anului trecut, abandonată în Parlament, un Parlament dominat autoritar, cam tot de atunci, de USL.
"Problema câinilor fără stăpân într-adevăr este gravă şi nu mai poate fi pur şi simplu uitată... În urmă cu 14 ani un primar general ne-a anunţat că rezolvă problema. Între timp a fost şi preşedinte. N-a făcut nimic", declară, zilele acestea, nonşalant, premierul, acuzându-l de populism pe Traian Băsescu, un susţinător declarat al eutanasierii câinilor vagabonzi.
Cam acesta este repertoriul din care actualul premier îşi joacă rolul, acesta este modul în care Victor Ponta, şeful "celui mai cinstit şi competent guvern din istoria României", jonglează cu adevărul în politică. Şi acesta este doar un exemplu din piesa proastă în care Ponta îşi pune în valoare talentele actoriceşti. Roşia Montană, gazele de şist, măsurile de austeritate, acordul cu FMI - sunt tot atâtea piese de teatru în care premierul îşi desăvârşeşte jocul ipocrit de scenă.
Nu cred că Victor Po
