Ieri am vizitat şi Padocul Primăriei de la Goleşti, situat pe câmp, departe de prima aşezare umană. Aici, câinii sunt închişi în cuşti individuale, iar la venire sunt deparazitaţi şi vaccinaţi antirabic. Când pleacă din padoc, prin adopţie sau revendicare, li se introduc cip-uri de identificare sub piele, la nivelul gâtului, şi sunt sterilizaţi. Cel care adoptă un câine de la padoc completează o declaraţie pe proprie răspundere, asftel încât sunt uşor de identificat în cazul în care câinele adoptat este din nou găsit pe stradă. Săptămâna aceasta au fost adoptaţi opt căţei, în special pui, dar şi un câine de rasă, un Rotwailler. Ieri, la padoc a ajuns şi un Husky, abandonat, ca vai de el, plin de mărăcini, lovit, adus din curtea unei fabrici.

La Goleşti, de câinii adunaţi de pe stradă se ocupă un medic veterinar şi trei îngrijitori, care îi hrănesc şi le fac curăţenie. Sala în care sunt sterilizaţi e curată şi echipată cu instrumentarul necesar.

Nu aceeaşi situaţie este şi la Adăpostul de câini de pe strada Tisa din Focşani, al Asociaţiei ”Prietenii Animalelor”. Pe lângă faptul că adăpostul - în fapt nişte coşmelii dărăpănate acoperite cu carton, înconjurate de un gard din tablă ruginită – este situat la câţiva metri de case, aici câinii sunt nesupravegheaţi, iar unii sunt liberi. Nu este nimeni, iar poarta este închisă cu lacăt. Cu teamă am îndrăznit să ne apropiem pentru a lua câteva imagini, în hărmălaia generală de lătrături generată de prezenţa noastră. Înauntru, nici vorbă să intrăm, câinii sunt liberi şi nu prea prietenoşi. De la locuitorii din zonă am aflat că o doamnă vine în fiecare dimineaţă şi îi hrăneşte, iar în restul zilei sunt lăsaţi nesupravegheaţi, mulţi dintre ei liberi. ”Este cîmpul plin de de câini, îi lasă şi liberi, e nenorocire. Ne este şi frică, şi pentru noi şi pentru copii, să trecem pe stradă. Nu mai spunem că este