După tragedia petrecută în Capitală, unde un copilaş nevinovat de patru ani a fost sfârtecat de câini, autorităţile ieşene s-au ascuns în gaură de şarpe. Nu mai avem primar, viceprimari, director la Salubris, consilieri. Toţi cei cu funcţie în administraţia locală fug nu doar de răspundere, ci şi de întrebările banale ale comunităţii, sensibilizată de drama din Bucureşti.
Câţi câini sunt în Iaşi la ora actuală? Nimeni nu ştie cu exactitate. Primarul Nichita vorbea în urmă cu doi ani de 50.000, şeful Salubris, Ioan Apostol preciza zilele trecute că ar fi doar 3.000. O diferenţă uluitoare, care demonstrează bătaia de joc a municipalităţii de zece ani încoace pe acest subiect.
Ce s-a făcut în Iaşi pentru a ţine sub control fenomenul? Zero barat. Primăria se chinuie din 2009 să amenajeze un nou padoc la Tomeşti, cu 3.000 de locuri. Între timp, au rămas doar 1.100 de locuri, pentru că nu-s bani. Dar sunt bani pentru sluţirea centrului oraşului, sporirea contractelor aflate în derulare, asfaltări în dorul lelii sau concerte îndoielnice.
Un copilaş nevinovat a murit în Capitală. Tragedia se poate repeta oricând, oriunde în ţară. Există doar câteva oraşe unde chestiunea a fost rezolvată. Acolo nimeni n-a aşteptat legi, aprobări, ci a trecut la treabă. La Oradea sau Braşov sunt gospodari, primari care ştiu ce vor de la oraşul lor. La Iaşi avem fugă de răspundere, minciună şi bani risipiţi alandala pe tot felul de proiecte.
Nimeni nu dă socoteală pentru haitele de câini din Alexandru, Dacia, Tătăraşi, Nicolina sau Mircea. Singura promisiune a primăriei noastre înţelepte este că o treime din padocul de la Tomeşti va fi dat în folosinţă în octombrie. Cu o astfel de abordare să nu vă mire dacă peste câteva luni, un caz similar celui de la Bucureşti se va petrece şi în urbea noastră.
Lucrurile grave cer măsuri tranşante şi dureroase. Eu unul nu mai am
